luni, 12 octombrie 2015

Felinele domestice


                    Pisicile, aceste animale “aristocrate”,  sofisticate şi independente , au nevoie de îngrijiri speciale. Să fii proprietarul unei pisici nu este la fel de simplu ca şi atunci când deţii un câine.
Sterilizarea felinelor nu este impusă de lege. Totuşi, aşa cum ne-a declarat medicul veterinar Constantin Purcarelu, rata de sterilizare a pisicilor este mult mai mare decât a câinilor.

Asta înseamnă că proprietarii de pisici sunt mai responsabili şi mai grijulii  decât  proprietarii de câini. Cu toate că, pentru câini, există lege, care impune vaccinarea, implantarea de cip şi sterilizarea acestora, cetăţenii tratează cu indiferanta această responsabilitate.
La Sc Activet Shop Srl , dr. Purcarelu are tarife identice pentru sterilizarea pisicilor şi a câinilor de talie mică.
Astfel, pentru sterilizarea unei femele ( pisică sau câine până la 20 kg),  se plăteşte  150 lei, iar pentru masculi, 100 lei.
Deşi pentru câini avem zeci de adăposturi, publice şi private, pentru feline nu avem nici unul. Este adevărat că, pentru construirea unui asemenea refugiu, sunt necesare nu doar fonduri de zeci de mii de euro, dar şi cunoştinţe temeinice în domeniu. După cum ne-a spus dr. Purcarelu, pisicile au nevoie de căldură, de mâncare specială, de condiţii mult mai greu de realizat într-un adăpost. Nu este sufficient un ţarc şi o cuşcă, aşa cum se construieşte la câini. Dar, ridicarea unui refugiu pentru feline devine o necessitate din ce în ce mai stringentă, dacă ne uităm cu atenţie pe străzile oraşului. Trebuie să ne gândim că rata de înmulţire la pisici este mult mai mare decât la câini şi puii fătaţi în sezonul rece sunt inevitabil condamnaţi, din prima zi de viaţă.
Pentru a ajunge la standardul de civilizaţie European, este necesar să ne implicăm mai mult în rezovarea nevoilor animalelor fără stăpân şi să ne pese mai mult de modul în care ne îngrijim prietenii necuvântători de acasă.  Informaţii, pas cu pas, despre ce însemna responsabilitatea de a avea o pisica în casă, va vom prezenţa în articolele viitoare.

 

Gabriela B.A.

 

 




Salvatorii de lângă noi


Trăim în ţara extremelor, mai ales la nivel uman. Dacă, pe de o parte, avem acei indivizi care maltratează sau abandonează animalele, lăsându-le să moară de foame şi sete, pe de altă parte întâlnim oamenii cu suflet cald, care salvează aceste vietăţi nefericite.
În munca pe care o facem în organizaţia noastră, Asociaţia “Sprijin pentru Lăbuş”, am întâlnit persoane din ambele categorii. Cei care ne sună să mergem să salvăm câini în suferinţă sunt “îngerii” ce îi protejează  şi îi ţin în viaţă după ce au fost aruncaţi că nişte obiecte stricate. Tot respectul şi admiraţia noastră pentru aceşti oameni. Datorită lor, doar în ultima lună, am reuşit să salvăm două mame cu câte şase, respectiv şapte pui, un câine ce era condamnat la foame şi suferinţă din cauza unei boli de piele şi o căţea abandonată de multă vreme la marginea unei păduri.
Am mers în Haţeg, în Hunedoara, în Silvas, ca să salvăm aceşti câini aruncaţi..Nu am fi reuşit dacă nu am fi fost chemaţi de Gabriela din Haţeg, de Anca şi Rahela din Hunedoara. Aceste doamne au hrănit câinii în perioada dinainte de a-i aduna noi şi a-i caza în adăpost.
Pritenii noştrii, salvatorii câinilor, sunt tot mai mulţi, cu fiecare zi. Le mulţumim şi suntem onoraţi să avem alături persoane cu suflet viu, oameni deosebiţi şi rari. Alexandra din Hunedoara a salvat o căţeluşă din gunoi, doamna Monica a salvat mulţi câini, unii bolnavi, redându-le speranţa la viaţă.


 Gabriela, din Haţeg, are în grijă patru câini adunaţi de pe stradă, dintre care unul paralizat.Aceşti prieteni ai noştri sunt eroii datorită cărora mulţi câini au fost scoşi din ghearele răului în care fuseseră aruncaţi de inidvizi malefici. Deseori, chiar nepăsarea cauzează multă suferinţă. Nu mai fiţi indiferenţi  când vedeţi un animal în neputinţă. Viată lor depinde exclusiv de noi, oamenii. Felul în care tratăm animalele arată gradul de educaţie şi de civilizaţie la care suntem….


Gabriela B A

De ce să îngrijesc păsări de colivie?


Dr. Ciprian Hodor

           Pentru că în cotidianul artificial pe care îl trăim în prezent o parte din fiinţă noastră tânjeşte după natură şi natural.
            Pentru cei ce iubesc aceste mici vieţuitoare, îngrijirea păsărilor de colivie este o activitate extrem de reconfortantă şi plină de satisfacţie. Dacă urmăm anumite reguli stricte de nutriţie şi igienă ne vom bucura timp îndelungat de prietenii noştrii înaripaţi.
            Înainte de a achiziţiona o pasăre de colivie trebuie să ne gândim bine la specia pe care o dorim şi dacă timpul nostru liber este suficient pentru a-i oferi tot confortul. Trebuie să va spun de la început că indiferent ce animăluţ ne vom lua acasă, nu trebuie să-l tratăm ca pe un obiect. Companionul nostru are suflet şi o mulţime de necesităţi. El va fi alături de noi mai mulţi ani, iar acesta este un aspect de care trebuie să ţinem cont.
            După ce am hotărât ce specie vom îngriji,ne vom informa temeinic despre biologia acesteia, mod de viaţă, hrană , spaţiu minim necesar, accesorii şi nevoi speciale.

            Căutaţi să achiziţionaţi numai păsări sănătoase , cel mai bine de la crescători recunoscuţi, nu de la orice pet shop sau comerciant din piaţă. Păsările de la aceştia din urmă pot fi de slabă calitate, bolnave, cu carenţe ce cu greu pot fi remediate. Urmăriţi ca animalul să fie vioi, cu penele netede şi lucioasa,fără porţiuni zburlite, murdare sau zone fără pene, indiferent ce explicaţie ni se oferă de către vânzător. Păsările trebuie să fie vesele, să ciripească caracteristic, să ţopăie prin colivie şi să fie interesate de mâncare şi apă.
            Cumpăraţi hrană şi aditivi de la magazine specializate , în cutii sigilate, pe care să scrie specia pentru care sunt ambalate, să nu aibă mirosuri ciudate şi să nu fie mucegăite. Apa trebuie să fie proaspătă , nu prea rece dar nici prea caldă (la temperatura camerei) şi trebuie schimbată zilnic sau de câte ori este murdărită de păsări.
            Coliviile trebuie să fie spaţioase,mai mult înalte decât lungi, fără prea multe accesorii care ar putea pune în pericol sănătatea păsării.
            Speciile cele mai uşor de crescut şi cele mai cunoscute sunt: canarii ( de cântec, de culoare sau de postură), peruşii ondulaţi (papagalii mici), papagalii mijlocii ( rozela, nimfa, micul Alexandru, papagalii cântăreţi) iar dintre cinteze (cinteză zebră, pescăruşul japonez şi orezarii)
            Despre fiecare specie în parte, despre modul de îngrijire al lor şi alte informaţii utile în numerele viitoare.